Când un chiriaș semnează contractul de închiriere, chiria pe care o va plăti proprietarului se împarte în două părți: chirie și cheltuieli de închiriere . Această noțiune rămâne abstractă și este frecvent să vă faceți griji doar atunci când se observă că pot evolua în timpul contractului de închiriere. Iată un memento pentru a înțelege și anticipa acțiunea de luat în caz de modificări în cuantumul lor.

Taxe de închiriere: pentru ce sunt destinate?

Cheltuielile de închiriere sunt cheltuieli care sunt legate de ocuparea locuinței. De aceea, le revine chiriașului să le asume.

Aceste taxe de închiriere sunt menționate în contractul de închiriere. Când vorbim despre costul real lunar al locuinței, vorbim despre „chirie inclusiv taxe”. Acestea sunt taxele pe care proprietarul le plătește, dar le recuperează de la chiriașul său. Aceste taxe sunt numite astfel „taxe recuperabile”.

În cazul condominiilor, de exemplu, acestea pot fi clasificate în 4 categorii:

  • cheltuieli legate de furnizarea de servicii privind locuința sau clădirea (acces la o robinetă de apă din hol etc.)
  • costurile curente de întreținere (schimbarea becurilor, …),
  • reparații minore în zonele comune
  • impozitele aferente beneficiilor pentru ocupantul locuinței. Acesta va fi cazul impozitului pe deșeurile menajere.

Aceste cheltuieli sunt plătite de chiriaș, prin dispoziții lunare, în funcție de valoarea taxelor de închiriere achitate anul precedent.

Lista taxelor de închiriere (recuperabilă)

Pentru a evita abuzurile, fie că sunt proprietarii care ar transfera cheltuielile nelegitime către chiriaș sau acei locatari care ar refuza să plătească unele taxe cerute de proprietari, legiuitorul a stabilit o listă exhaustivă a acestor taxe.

De exemplu, cheltuielile pentru întreținerea de rutină și curățarea conductelor de ventilație, întreținerea dispozitivelor și interfonurilor de deschidere automată sau codată, costurile consumului de apă necesare pentru întreținerea de rutină a zonelor comune etc.

Pentru lista completă a taxelor recuperabile de închiriere, a se vedea decretul din 26 august 1987.

Principiile principale de știut

În ceea ce privește taxele de închiriere, mai multe principii sunt de știut să nu vă pierdeți în calcule și termene:

  • Suma anuală este estimată de proprietar. Acesta din urmă le descompune timp de 12 luni, care este rambursat a posteriori, lunar de către chiriaș.
  • Chiriașul trebuie să plătească acolo la fel ca chiria, cu aceeași expirare
  • Proprietarul trebuie să poată furniza chiriașului, dacă acesta din urmă solicită acest lucru, declarația cu privire la taxele anuale de închiriere pe baza cărora au fost calculate taxele lunare.
  • Proprietarul poate continua cu regularizarea lor doar o dată pe an
  • Proprietarul poate păstra 20% din depozit în așteptarea închiderii anuale a conturilor clădirii, în așteptarea ajustării valorii cheltuielilor recuperabile. El trebuie apoi să restituie restul sau întreaga sumă în termen de o lună după această închidere a conturilor.

Regularizarea taxelor de închiriere

Proprietarul trebuie să ajusteze anual valoarea cheltuielilor de închiriere, comparând ceea ce a fost plătit de chiriaș ca parte a dispozițiilor și cu ceea ce a fost facturat proprietarului real. Data acestei ajustări este stabilită în contractul de închiriere.

Cu o lună înainte de reevaluarea taxelor de închiriere, proprietarul trebuie să trimită chiriașului o declarație a cheltuielilor efectiv plătite, servind ca bază pentru actualizarea sumelor solicitate.

De știut : dacă proprietarul nu efectuează această regularizare în termenele fixate, totuși va putea solicita chiriașilor suplimentari chiriașii în cauză într-o perioadă de 3 ani.

Taxe de închiriere excesive: ce să faci?

Pentru a atrage chiriași, proprietarii de locuințe pot fi tentați să le reducă la intrarea în unitate și să-i crească odată ce contractul este închiriat.

Dacă aveți dubii în acest sens sau doriți doar să clarificați situația de la începutul contractului de închiriere, solicitați proprietarului detalii despre aceste taxe. El trebuie să vă dea aceste informații.

În caz de nevoie de informații suplimentare, este posibil să contactați rețeaua ADIL (Agenția Națională pentru Informații privind Locuințele).

Dacă dezacordul persistă între chiriaș și proprietar, comisia departamentală de conciliere poate fi sesizată la început pentru a găsi o soluție amiabilă. În caz contrar, cazul poate fi sesizat la Judecătoria Sectorului. În această fază judiciară, asistența unui avocat nu este obligatorie.

Citiți și:

  • Taxe abuzive de închiriere: cum să acționezi?
  • Tot ce trebuie să știți despre depozit atunci când închiriați
  • Ce să faceți în cazul nereturnării depozitului?

Categorie:

Casă