În schimbul ocupării locuinței, un chiriaș plătește proprietarului chiria, plus taxele de închiriere. Aceste cheltuieli se referă la cheltuieli cu forme foarte diferite și nu este rar să existe anumite excese în materie. Aceasta se numește taxe abuzive de închiriere .
Ce trebuie plătit, ce nu ar trebui să fie și ce trebuie făcut în caz de abuz.
Taxe abuzive de închiriere: despre ce vorbim?
Taxe de închiriere: memento-uri
Înainte de a vorbi despre natura abuzivă a anumitor taxe de închiriere, trebuie să ne amintim la ce se referă noțiunea de taxe de închiriere.
La semnarea contractului de închiriere (arendă), chiriașul este de acord să plătească chiria („chirie fără taxe”), plus cheltuieli („taxe de închiriere”). Aceste două linii bugetare trebuie diferențiate în mod clar în contract.
Cheltuielile de închiriere corespund cheltuielilor legate de ocuparea unei locuințe care sunt decontate, inițial, de către proprietar însuși, pentru a fi apoi recuperate de către chiriaș. Vom vorbi despre taxe „recuperabile”. Cu alte cuvinte, toate cheltuielile permit locatarului să se bucure de locuințe în condiții bune.
Acesta va fi cazul cheltuielilor legate de consumul de apă, încălzirea colectivă, întreținerea clădirilor (beneficiile gospodăriei etc.). În fiecare lună, chiriașul va plăti o „provizion pentru taxe”, pe baza unei sume aproximative estimate de proprietar. O regularizare anuală va face posibilă echilibrarea între sumele plătite prin intermediul provizioanelor și sumelor datorate efectiv.
Toate taxele nu sunt recuperabile, unele rămân în sarcina proprietarului locuinței.
Taxe de închiriere nedrepte
„Taxe de închiriere abuzive” înseamnă:
- cheltuielile pe care proprietarul le percepe chiriașului atunci când acesta este obligat să le asume singur (exemplu: reparații grele efectuate în clădire, reparația terenului în părțile comune, acoperișuri etc.).
- cheltuieli care sunt clar supraevaluate în comparație cu realitatea (taxe de consum de apă disproporționate)
Cum să acționezi?
Atunci când un chiriaș consideră că taxele de închiriere solicitate de locator sunt anormal de mari sau nu sunt justificate, se recomandă să se procedeze în etape:
Solicitați regularizarea taxelor
În primul rând, dacă proprietarul a uitat sau nu a procedat la regularizarea taxelor de închiriere, chiriașul are dreptul să o solicite. Regularizarea va permite ajustarea cheltuielilor datorate realității, recuperarea unei posibile prea plătite prin prevederi, …
Atenție! Regularizarea poate duce, de asemenea, la creșterea sumelor datorate.
Solicitați o declarație sumară a taxelor de închiriere datorate
Chiriașii uită sau nu îndrăznesc să ceară clarificarea tarifelor, dar este important să știm că proprietarul este obligat să justifice sumele solicitate în acest scop. Legea impune chiar proprietarului să păstreze chitanțele la dispoziția chiriașului pentru o perioadă de 6 luni după declarația anuală de ajustare.
Prin urmare, chiriașul are dreptul să întrebe care sunt taxele care trebuie plătite. Acest detaliu va face posibilă evaluarea dacă acestea sunt sau nu taxe de închiriere abuzive.
Anume : lista taxelor recuperabile de închiriere este definită prin decretul din 26 august 1987.
Necesită rambursarea sumelor plătite în mod necuvenit
Chiriașul care a plătit cheltuieli de închiriere abuzive poate solicita restituirea prin notificarea proprietarului pentru predarea sumei în cauză.
Anume : organizațiile specifice pot susține chiriașii în aceste abordări, nu ezitați să solicitați profesioniști pentru a pune capăt litigiului rapid (exemplu: anil).
Posibile remedii
Dacă schimburile pe cale amiabilă cu proprietarul nu au făcut posibilă găsirea unei soluții concertate la problema taxelor de închiriere, chiriașul poate acționa mai formal.
Trimiterea către proprietar a unei scrisori recomandate cu confirmare de primire (LRRA)
Pentru a contesta valoarea cheltuielilor de închiriere considerate nedrepte și a marca începutul unei proceduri formale, chiriașul trebuie să aibă urmărirea cererii sale de regularizare. El va trebui să adreseze un LRAR locatorului său, solicitându-i să revizuiască numărul de taxe în cauză într-o săptămână.
Trimitere la comisia departamentală de conciliere
Comisia departamentală este un organism local care propune soluționarea litigiului apelând la conciliere. Dacă părțile ajung la un acord, comisia va redacta un document care îl va aproba.
Dacă dezacordul persistă, vor putea trece la faza judiciară.
Sesizare la Judecătoria Sectorului.
Locatarul și proprietarul vor intra aici în faza de contencios. Pentru această procedură în fața Curții de District, utilizarea unui avocat nu este obligatorie.
Citiți și:
- Taxe de închiriere: Obligațiile proprietarului și ale locatarului
- Rezilierea unui contract de închiriere: ceea ce trebuie să știți
- Ce să faceți în cazul nereturnării depozitului?