Evaziunea fiscală este o preocupare majoră și permanentă pentru serviciile de stat. Prin controale și investigații, obiectivul este reducerea acesteia.
Ce sunt fraudatorii? Să facem bilanțul riscurilor implicate.
Frauda fiscală: ce este?
Evaziune fiscală înseamnă manevrele contribuabilului care sunt destinate să înlăture, total sau parțial, plata impozitului. Frauda este o intenție și un act (sau omisiune).
Aceasta poate include lipsa unei declarații voluntare, ascunderea bunurilor sau resurselor supuse impozitării, a insolvabilității etc.
Fraudă, evaziune sau optimizare fiscală?
Frauda apare atunci când există o manevră ilegală. Acest element distinge comportamentul fraudulos:
- Evaziunea fiscală, care constă în a profita de lacune de reglementare pentru a reduce sau a scăpa de impozit
- Optimizarea fiscală, care se referă la utilizarea proceselor total legale pentru reducerea sau eliminarea impozitelor.
Detectarea fraudei
Administrația fiscală (Direcția Generală a Finanțelor Publice - DGFIP) poate controla declarațiile, precum și documentele care justifică conținutul acesteia (controlul documentelor). De aceea contribuabilul trebuie să le țină strâns. El va trebui să le producă la cerere.
O verificare la fața locului poate fi, de asemenea, implementată, dar această abordare este rară pentru persoane fizice.
Care sunt riscurile?
Riscurile suportate de evazorul fiscal se referă la sancțiuni financiare, dar și la penalități.
De exemplu, absența unei declarații privind impozitul pe venit la timp va fi penalizată de o creștere a impozitului de 80%.
În mod similar, o declarație de impozit pe venit voluntar incompletă va duce la o creștere a impozitului de 40% la care se pot adăuga penalități de întârziere de 0, 40% pe lună de întârziere.
Sancțiunile penale care completează aceste pedepse fiscale pot lua forma unei amenzi (până la 500.000 de euro) sau a închisorii (până la 5 ani de închisoare). Anumiți factori pot agrava aceste sancțiuni (fraudă organizată, falsificarea identității, abonarea deschiderii contului bancar în străinătate etc.).
Statutul limitărilor pentru acțiunea administrației fiscale variază în funcție de natura impozitului în cauză (3 ani pentru impozitul pe venit, 1 an pentru impozitele locale etc.).
Pentru a afla mai multe: site-ul DGFIP
Citiți și:
- Înțelegeți mecanismele de tunsoare fiscală
- Impozite și termen de plată: cum să procedăm?
- Auditul fiscal: când administrația verifică declarațiile contribuabilului